Stimati profesori si dragi colegi,

As vrea sa revin cu citeva rinduri dupa intilnirea de la Suceava, care sa spuna ce n-am fost eu in stare la momentul respectiv, sau nu asa cum mi-ar fi placut.

Am fost foarte emotionat la intilnire, si asta intr-o asemenea masura cum nu m-as fi crezut in stare. Motivele sint lesne de ghicit: nu-mi revedeam numai colegii, ci si tara si orasul si amintirea tineretii. Nu-I lucru putin. Pentru toate acestea va multumesc voua, celor ce au organizat intilnirea si tuturor celor prezenti, pentru ca fiecare a facut-o in parte posibila.

Cred ca am avut o sansa deosebita sa pot fi si eu cu voi si orice efort mi-a fost rasplatit cu prisosinta.

Dupa toti acesti ani, pe care in special cei de adult, asa cum a fost sa fie, i-am petrecut in majoritate in afara tarii, ma uit cu mindrie si placere la perioada “Stefan cel Mare”. Nu pot sa nu ma gindesc ca tot ce a urmat a inceput aici.

Daca ar fi sa gasesc o trasatura comuna romanilor din afara (care poate ii individualizeaza fata de cei din jur) cred ca ar fi investitia deosebita in copii. Si asta incepe cu scoala. Este normal, noi am primit ceva deosebit aici si am vrea acelasi lucru pentru copiii nostri. Sper sa aiba si ei sansa noastra.

Multumesc

Dragos Grigorincu

XII C, Promotia 1981

Germania, 3. Octombrie